Un mic sat părăsit, cu o notă romantică, îți oferă o călătorie în timp spre vremuri apropiate. Aici timpul s-a oprit cam în 1967, când locuitorii s-au mutat în apropiata Milna. Încă de la prima privire e clar că satul este părăsit. Casele sunt dărăpănate și acoperite de vegetație luxuriantă. Totuși, la un capăt al satului, în contrast cu toate acestea, se află o vilă frumos renovată. Îți vine imediat în minte că poate, în timp, se va întoarce totuși aici puțină viață.
Funcționează aici și un restaurant excelent, Stori komin. Este foarte tradițional, oferta include specialitățile dalmate clasice. Cine vrea să meargă aici la o masă excelentă trebuie să facă dinainte o rezervare telefonică. Este și cel mai bun mod de a afla ce au în meniu în acel moment.
Din restaurant este o priveliște frumoasă spre vale și spre stâncile din față. Și, important, restaurantul este deschis doar la sfârșitul după-amiezii și seara.
Dar înainte să te așezi la restaurant, plimbă-te prin sat, rătăcește pe ulițele vechi și absoarbe frumoasa atmosferă care te pătrunde cu totul.
Pe drumul spre restaurant vei trece pe lângă o clădire bine păstrată, la parterul căreia se află o presă de măsline, iar la etaj a fost locuința învățătoarei de la școala din sat.
Satul Malo Grablje este menționat pentru prima oară în 1539. Se presupune că inițial era vorba de locuințe de păstori și de un loc pentru adăpostirea animalelor. În 1621 sunt menționate deja ambele sate – Malo Grablje și Velo Grablje. Satului îi mergea foarte bine și a înflorit frumos – s-au construit o biserică, o școală, o bibliotecă, o cisternă de apă și a apărut o cooperativă agricolă. Le-a mers foarte bine chiar și la sfârșitul secolului al XIX-lea, când producția de vin de pe insulă a atins apogeul. Potrivit înregistrărilor, în 1910 mai erau aici 179 de locuitori. Apoi însă filoxera a străbătut întreaga Europă – un dăunător care atacă viile cu efecte devastatoare. În sat filoxera a ajuns în 1915. După Primul Război Mondial nu a mai fost posibil să se replanteze noi portaltoi, așa că în prim-plan au trecut lavanda, rozmarinul și buhač (floarea de piretru).
Din toate acestea ar putea părea că locuitorii s-au mutat în apropiata Milna pentru că în sat nu se mai putea trăi. Dar nu e așa. S-au mutat pur și simplu pentru că puteau, pentru că aveau parcele de construcție și pentru că dețineau terenuri fertile între Hvar și Milna. Le mergea bine, lavanda aducea pe vremea aceea foarte mult.
Când vei hoinări prin partea de vest a Hvarului, nu rata acest sat adormit. Este aproape de Milna, de la drumul principal se desprinde aici un drum asfaltat. După o clipă de mers printr-un canion, se deschide deodată valea cu satul. Se poate ajunge aici și din direcția opusă, din satul Velo Grablje. Sau de aici poți continua prin Velo Grablje pe creastă, cu priveliști minunate spre Stari Grad, ori prin Brusje pe partea opusă până în orașul Hvar. Posibilități sunt mai multe, trebuie doar să alegi.
