Sveti Nikola este cel mai înalt vârf al insulei Hvar, la 628 m deasupra mării. M-am bucurat ani de zile de această excursie și, în sfârșit, am ajuns la ea. În a doua zi din septembrie anul trecut am pornit cu copiii noștri mici să urcăm dealul (fiul avea un an și jumătate, iar fiica patru ani). De dragul copiilor am ales drumul cu mașina până sub vârf. Drumul de macadam l-a făcut și mașina noastră, fără tracțiune integrală.
De la baza noastră din golful Velo Zaraće am pornit spre tunelul către cealaltă parte a insulei, pe lângă golful Dubovica. Chiar înainte de tunel este ramificația spre dealul Sveti Nikola. De acolo drumul șerpuiește printr-un peisaj arid până la vârf. Vegetația locală a fost marcată considerabil de mai multe incendii.
Chiar sub vârf se află restaurantul Hvarcienda, din păcate închis în timpul excursiei noastre. În afară de acest restaurant nu am întâlnit niciun magazin sau ceva asemănător. Trebuie să ții cont de asta dacă pornești la drum pe jos. Nicăieri vreun izvor sau posibilitatea de a cumpăra apă. Pe drum am întâlnit un grupuleț de drumeți care se întorceau deja în jos. Când copiii noștri vor crește, sperăm să repetăm excursia, cel puțin o mare parte din drum pe jos.
Chiar sub vârf este o parcare micuță și de acolo duce ultimul tronson abrupt al drumului printre pietre.
Ultimul tronson este un teren destul de dificil printre pietre, dar, pe de altă parte, este foarte scurt. Cu fiul în port-bebe, la început eram puțin nesigură dacă voi reuși să urc, dar în cele din urmă a mers destul de bine. La coborâre am găsit o potecă mai ușor de parcurs, direct spre parcare. Iar priveliștile au meritat cu siguranță. Fiul a dormit tot drumul, dar fiica a fost încântată de excursie.
Dintr-o parte sunt priveliști superbe spre Vis și o parte din Korčula. O bucățică foarte mică din insula Šćedro se vede în extrema dreaptă, în fața Korčulei. În dreapta Korčulei, în depărtare, este insulița Sušac.
În dreapta încep deja să se arate Pakleni otoci.
Lanțul muntos se întinde mai departe spre stațiunea Hvar și apoi se văd în continuare Pakleni otoci.
Pe cealaltă parte se deschide priveliștea spre peninsula Kabal și, în spatele ei, insula Brač.
În dreapta se vede stațiunea Vrboska și lângă ea Jelsa. De la aceste două stațiuni se întinde spre stânga Starogradsko polje – o bucată uimitoare de istorie păstrată, veche de 2400 de ani.
În depărtare se vede Brač și în fața lui peninsula Kabal. Iar în fața ei este Starogradsko polje, iar în stânga se vede o bucățică din stațiunea Stari Grad.
Pe vârf ne-a întâmpinat ajutorul pompierului de pădure.
Gata, am ajuns. Ura 🙂 Pe vârf suntem cu un ciclist, în rest nu e nimeni.
Pe vârful vecin este o cruce și mai departe o bisericuță. Cu fiul în port-bebe nu m-am încumetat însă să merg acolo. Data viitoare le voi parcurge poate pe toate pe jos, atunci fiul sigur nu va mai dormi toată excursia.
A avut rost să urcăm pe vârf cu copii mici? Da, a avut. Nu am mai făcut în Hvar nicio excursie asemănătoare, munții de acolo nu i-am bătut încă. Iar priveliștile sunt cu adevărat superbe. Fiica își amintește excursia și azi și îi place s-o evoce. Așa că nu te teme, ia apă și o gustare și hai pe deal 🙂
